Eseu despre sînii Femeii

Lovit de inspiratie... m-am hotărât să mai elogiez o minunată parte a corpului femeii, cea care ne atrage ochii ca un magnet pe stradă, după care întoarcem capul, după care fluierăm admirativ (când e cazul), care ne marchează întreaga existenţă, din leagăn şi până în ceasul ultim. Este vorba de SÂNI.
Ne naştem într-o lume rece şi ostilă, ne simţim lipsiţi de apărare, înfometaţi şi slabi, până cînd un sîn cald, hrănitor, ne transmite liniştea şi căldura maternă. Această experienţă ne marchează cât toate celelate experienţe ale vieţii la un loc. Sânul este pentru noul născut singurul lui contact cu familiaritatea tainiţei în care a fost zămislit şi crescut. Mirosul lui, gustul, aroma şi moliciunea lui sunt inconfundabile şi se imprimă în fiinţa sugarului ca o sursă a vieţii sale. Dincolo de El (sânul), pulsează audibil pentru sugar, inima cu ale cărei bătăi s-a familiarizat de la concepţie şi până la naştere, neâncetat.
Acest miracol al sânului, magia lui, de centru al existenţei noastre, a fiecăruia, la începutul ei, constituie temelia fascinaţiei noastre faţă de sâni, de mai târziu.
Una dintre cele mai ascunse şi ne-mărturisite fetişuri ale unui bărbat – naturală şi normală în acelaşi timp – este cea a femeii care alăptează. Mulţi taţi fantazează în secret – iar unii chiar pun în aplicare fantezia de a suge, alături de pruncul lor, la sânul femeii iubite, laptele acesteia. Această reântoarcere la începutul existenţei noastre fizice retrezeşte în bărbatul ce trăieşte această experienţă profund intimă o stare de împlinire, pace şi împăcare demult pierdute. Alţi bărbaţi, dimpotrivă, trăiesc un real dezgust numai la această idee... dar şi aceasta se datorează datorită sacralităţii acestui act... Aceşti bărbaţi sunt prea rupţi de fiinţa lor intimă, de interiorul lor sau, mai trist, poate nici nu au trăit miracolul alăptării şi al căldurii materne, fiind aruncaţi brutal în viaţă cu gustul acru amărui al... biberonului de cauciuc.
S-a dovedit prin chestionarea unui mare număr de subiecţi, la o universitate americană, că în lipsa alăptării de la sân, nou născuţii se dezvoltă mai încet, sunt mai firavi, mai expuşi îmbolnăvirilor (datorită lipsei anticorpilor din laptele matern), dar, cel mai important lucru, aceţti copii suferă de carenţe afective majore, care le marchează întreaga viaţă, ducând la o sub-dezvoltare emoţională, afectivă.
AFECTIV. Acesta este cuvântul magic, definitoriu pentru sâni. „Ce suflet mare are fata aia ! Ia uite cum îi dă pe afară din sutien !" exclama extaziat un amic de-al meu, în faţa unei privelişti generoase...
În tradiţia orientală, care atribuie corpului omenesc şapte centrii subtili (non-fizici) energetici, sânii sunt consideraţi ca fiind în directă legătură centrul subtil al manifestării iubirii (vizualizat ca o roată energetică ce există în spaţiul dintre sâni, în mijlocul pieptului).
În orient, se consideră că o femeie are un potenţial afectiv direct proporţional cu mărimea sânilor săi. Extraordinarele nuanţe şi aspecte ale iubirii, în marea lor abundenţă şi bogăţie, sunt reflectate la nivelul corpului fizic de minunata diversitate de forme, dimensiuni şi consistenţă a sânilor.
Sunt sâni care exprimă starea de iubire adolescentină, năvalnică şi proaspătă ca un râu de munte. Aceştia sunt sânii tinerelor fete, pe cale să devină femei. Sâni mici, înmuguriţi ce se ridică şi coboară grăbiţi de respiraţia întretăiată generată de o privire masculină prea insistentă. Acesta este sânul arhetipal al Fecioarei, ce se ghiceşte sub haine, prea mic pentru a fi încătuşat în sutien, dar prea mare pentru a mai fi ascuns de haine... Extrem de sensibil, cu piele subţire ca pieliţa unei piersici, tare şi totuşi uluitor de moale, fremătător, viu, comunicativ, pulsând grăbit sub bătăile inimii, acest sân este personificarea timidităţii şi feciorelii, a viselor ascunse, al fanteziilor adolescentine, pure şi suave, ale Erosului pe jumătate întrezărit sub vălul pudicităţii... El este materializarea celor mai pure şi mai sublime nuanţe ale iubirii adolescentine, abia trezite la viaţă, ce nu cunoaşte durerea şi chinul dezamăgirii şi îşi înalţă aripile încrezătoare, spre un prim zbor. Este cea mai sublimă manifestare a iubirii, puritatea întruchipată, de la începuturile Zidirii şi ea fascinează în general bărbaţii în vârstă, blazaţi, intraţi în rutina dez-amăgirilor, ce caută inconştient, în tânăra fecioară, re-învierea, prospeţimea şi fiorul primei iubiri.

O altă categorie de sâni sunt cei de forma unor pere, orientaţi spre exterior. În perioada clasicilor picturii, a existat o obsesie pentru această tipologie, fiind reprezentaţi în nenumărate capodopere ale picturii universale. Îi regăsim la femeia-fecioară ce reprezintă România, în pictura lui Rosenthal, la reprezentările Ioanei d`Arc, la cele ale eroinelor. Reprezintă trecerea de la adolescenţă la maturitate, este sânul nubilei coapte, pregătită pentru iubire, dar care nu a cunoscut-o încă.