MISA – dându-şi cu stângul în dreptul – din nou

Mesaje : 17 Data de inscriere : 06/01/2012

February 11th, 2012

E weekend, e frumos afară, ninge ca-n povești, iar eu împreună cu iubita mea Sabina, ne petrecem această seară de vis… la sediul Baroului București, la comisia de numărare a voturilor exprimate la Adunarea Generală de astăzi.

Cum nu prea am mare lucru de făcut acum, stau cu laptopul în brațe și citesc mailuri. Îmi atrage atenția un mail de la un cititor al blogului, care mă informează că pe yogaesoteric.net a mai intrat cineva în gașca veselă a celor care au călcat pe bec la MISA.

Deschid linkul respectiv și observ că rubrica “decese spirituale” din chenarul violaceu tinde să acapareze treptat pagina principală, îmbogățindu-se la fiecare săptămână cu un nou articol moralist, demn de gazeta de perete a unei școli comuniste.

De data asta “victima” este Răzvan Hațeg. Bine ai venit în recycle bin-ul de pe yoga esoteric ! Interesat este că subiectul articolului îl reprezintă o poveste cu un coleg (Răzvan Hațeg) acuzat că a vrăjit cu vorbe frumoase o familie de yoghini inocenți, cărora le-a luat banii, fata minoră (nu de soție !) și jumate de împărăție, dispărând în aburerile spirituale ale transcendenței absolutului divin…

Nu mă pot împiedica să zâmbesc. Dacă în lista de blestemății puse în cârca lui Răzvan Hațeg ar figura și exploatarea “mioarei rătăcite” cu servicii de videochat, masaj erotic sau hosting japonez, am putea crede că avem de-a face cu un articol calomnios scris de către ziariștii cei demoniaci la adresa lui Grieg, și rătăcit din eroare pe yogaesoteric…

Și când te gândești că Răzvan Hațeg este unul dintre discipolii fideli până la fanatism ai lui Gregorian Bivolaru ! Din tagma ălora care umblau cu poza lui Grieg la inimă și făceau japa yoga cu numele lui… Oare ce s-o fi petrecut cu acest brav discipol ? Nu cumva omul chiar a intrat în rezonanță profundă cu modelul său spiritual și i-a preluat metehnele ?!

Acu, nu știu care e treaba cu Răzvan. Pe vremuri, conducea un grup de vira la care am participat și eu o perioadă. Știu că Grieg îl ținea la mare cinste și nu pierdea nici o ocazie să ni-l dea drept exemplu. Acum, a ajuns și el alături de noi, ceilalți proscriși din centrul paginii yogaesoteric. Ușor ușor, cucerim site-ul MISA cu fiecare articol despre noi, proscrișii. O fi bine, o fi rău ?!

Fiecare Hațeg, Mârț sau Trandafir exhibat pe yogaestoreric reprezinta de fapt dovada eșecului moral al unui maestru și al unei școli care a dat chix cu yama și niama.

Cursanții MISA au ajuns să fie mai scârbiți de articolele de pe yogaesoteric decât ar trebui să fie de articolele lui IntenseLight. Și le este din ce în ce mai greu să rămână la curs. Oare MISA încearcă intenționat să îndepărteze oamenii ?! O fi și ăsta vre-un soi de “test spiritual” drăcesc inventat de imaginația bolnavă a “mereu același” maestru infailibil ? Sau e pur și simplu dovada unei imbecilități duse la extrem ? Sun Tsu, marele strateg chinez, spunea în scrierile sale că cel mai mare dușman al cuiva este el însuși. În cazul MISA, chestia asta se potrivește mănușă.

Și dacă nu v-am convins încă, vă mai dau un argument. Definitiv și colosal. Celebrul VIP MISA Costică Cojocaru, mare amator de puștoaice și conferințe despre o continență pe care încă nu o realizează, s-a apucat să scrie pe blogul lui despre mine. Nimic deosebit până aici, dacă poți să ignori limbajul bolovănos și împiedicat, de tractorist ajuns instructor de yoga.

Dar ce face omul !? Ne dă idei: iată ce zice:

“Propun foștilor cursanți (care astăzi investesc timp, energie, bani ca să-l defăimeze pe Gregorian Bivolaru) să realizeze ei o școală de yoga paralelă ce poate fi numită chiar MISA -2, prin care să ne arate cum trebuie procedat corect. Sper că sunt capabili să ne ofere soluții competente ținând cont mai ales de studiile pe care dânșii le fac acum. Aștept cu nerăbdare să observ plin de uimire și încântare valoarea lor spirituală.”

ïn să îi mulţumesc lui Costică pentru această idee genială ! Sunt convins că şi Grieg îl va felicita pentru că ne-a oferit-o )

Anunţ pe această cale că am demarat împreună cu alţi prieteni pasionaţi de yoga autentică, tradiţională, demersurile pentru înregistrarea unei asociaţii care să aducă şi să prezinte în România şcoli şi maeştri yoghini autentici, recunoscuţi, care să predea în cadrul unor retreat-uri, yoga. Atunci, Costică va avea ocazia să observe “ plin de uimire și încântare valoarea lor spirituală.”

Mesaje : 17 Data de inscriere : 06/01/2012

Botezatorul says:

23/02/2012 at 13:59

Citat :: “Felina says:
23/02/2012 at 09:26
Asa, si?
Nu e normal sa fie statcounter sau?
Care e faza?
A, stii sa citesti source-code-ul!
Wow, respect!”

Ohhh, mai bine n-o ziceai pe asta. Deci nu ştii care e faza ??? Pai ce administrator eşti tu de nu ştii care sunt “breşele de securitate” in cazul asta? Ce sa mai, nu te mai respect. Mai bine rămâneai in Japonia, la bara si pe sub mese.

Dar ia zi tu, pe bune, ca doar eşti recunoscuta pe tot netul asta ca eşti “avocatul adevărului” si numai adevărul ii iese din gura si in scris, îţi place cum se da in stamba martz cu clonele lui ? Nu vezi cum va face de ras pe toţi si cum va strica munca si eforturile pe care le-aţi realizat ani si ani de zile ? Zii tu ca nu-ţi vine si ţie să-i dai una peste bot viermelui ? Ai grija, pandeste momentul cand e spalat pe bot si nu are ceva “maro” pe buze.

ps. Apropos, studiază cărţile scrise de autori femei si îţi vei îmbunătăţi “rolul” de femeie, ştii tu, d’aia deşteaptă, de 80.000 de euro. Si nu mai fii “bulangioaca” sa stergi mesajele misanilor, stii tu, alea mai vechi.

Citat :: “luli_trurli says:
23/02/2012 at 09:46

Iisus e mort 2000 de ani, dacă tu baptistule de oi, crezi că se ascunde în Paris sau în ashramurile MISA, nu înţeleg de ce te mai miri că eşti considerat psihopat…”

mai martz, nu mai fi nărod, ca psihopatii pot fi in cel mai bun caz procurorii, caci eu îl căutau pe Iisus, caci altfel ar fi denumit atacul lor terorist: “Operaţiunea Bivolaru”, ca doar pe Grig in vizau, nu pe Christ, nu-i aşa ? Repet, nărodule, poate acum înţelegi măcar IRONIA situaţiei: de ce scotoceşti ashramurile înarmat cu arme de foc si cu ţidula in mana: OPERAŢIUNEA CHRIST ?? Nu pot fi decât doua variante. Ori au aflat aia ca a venit (a doua oara) Iisus si îl căutau disperaţi, ori au luat in bătaie de joc numele lui Iisus punându-l drept frontispiciu la o acţiune terorista împotriva unor oameni nevinovaţi si neînarmaţi, culmea, despre care vuia netul ani de zile la rand ca sunt “spălaţi de creier”, deci inofensivi si care singura lor “arma cu care trag zilnic e sexul si pipilica ?

Prostule, nu vezi ca oricum o dai, tot de papagal ramai ?

Citat :: “luli_trurli says:
23/02/2012 at 10:24
A, şi ştiţi de ce câştigă MISA procesele?”

Da puştiulică martz, ştim ştim. Partea adversa au avocaţi precum rapcea. buni, dar buni de tot. Hai bubico ca te mai lăsam sa zbengui un pic. Zi-le, zi-le cum le ştii tu mai bine, ca ştii tu mai bine ca nu exista nici karma, nici răsplata, deci nu ai ce sa păţeşti.

Contraspionule, amână frate analiza aia pe text, ca e păcat sa se termine aşa repede circul asta cu martz vs partz.

Citat :: “Dacă ai fi lângă mine ţi-aş spune să-mi citeşti pe buze :”

Asta chiar nu pot nici in ruptul capului. Mi-e scarba de buzele alea, la cate gaozuri ai pupat si ti-ai invartosit limba.

Citat :: “pentru că plăteşte a dracului de bine, că are cu ce din industria sexului la negru pe care o exploatează la maxim, pentru că justiţia e coruptă şi grigulă ştie asta cel mai bine, să plătească…îşi plăteşte femeile chiar dacă nu i se mai scoală, dar poţi să-i reproşezi ceva unui biet boşorog cu probleme la cap?”

Uite, promit ca daca recunosti sincer ca esti in spatele acestor clone si ca te-ai spalat cu DERO pe bot, ma uit fix la buzele tale cand imi repeti asta si imi aduci si dovezile care sa ateste ce spui. Tu la peste 55 de ani, nu esti tot un bororog penibil chelios ?

Iti dai sama cat de mari si tari suntem ? Invartim banii cu buldozerul, ne tragem de sireturi mafia yakuza si de curand am angajat si Legiunea Straina sa-l aranjam pe … nu-ti spun cine, o sa vezi/simti tu.

ps. Apropos, te-am vazut zilele trecute la Real in Vitan. Erai cu nenea ala care apare la televizor si il periai de zor. Ma rog, dar zii ce aveai la buza? Era doar crapata bine sau ramasese putin kk nesters suficient ? Dupa cum vezi ne putem pune si noi la mintea ta de gradinita, dar ceva mai inteligent, gaozare.

Mesaje : 17 Data de inscriere : 06/01/2012

Botezatorul says: 23/02/2012 at 01:38 Aşa cum îi place lui martz să spună, PUNCT. Da, s-a pus încă un punct pe I. În lumina noilor “revelaţii”, asistăm cu consternare cât de hazliu şi sinistru în acelaşi timp este situaţia: martz vs martz în “dialog”. Prostul până nu e şi fudul nu e prost destul. Jegul, bine zis, sub uman martz se afundă şi mai tare în mizeria pe care a generat-o în jurul lui. “Greii” blogului tac. Nu şi-au dat seama în ce ipostază vor fi puşi şi ei datorită escapadelor jenante ale clonelor lui martz. Au tolerat această, ba chiar le-a plăcut “aplombul” pupincuristului martz, dar acum totul se întoarce împotriva lor şi a planurilor lor. De ce tace felina e de înţeles, căci chiar dacă ea vede “clar” cine e clonă şi a cui clonă, dar fiind şi ea din aceiaşi “esenţă” cu a lui martz, a închis ochii şi acum “tace ca mormântul”. Închipuiţi-vă însă ce lovitură pentru “apărătorul adevărului”, mr. Rapcea, care e în faţa unei mari dileme. Să apere şi să recunoască adevărul, sau să-şi apere “amicul” şi colaboratorul martz. În cele din urmă, aceştia vor face sfatul “bătrânilor” şi vor adopta o poziţie oficială în grup, urmărind în ele mai jenante moduri să ne convingă de “autenticitatea” viziuni lor, a poziţiei lor şi cât de lipsite de “dovezi” sunt unele afirmaţii referitoare la clonarea lui martz. Să aşteptăm şi noi în “tăcere”, această luare de poziţii “oficială”. Vor da şi ei cu stângul în dreptul, sau îl vor lăsa doar pe martz să facă asta şi să se afunde şi mai tare în mizerie ? În cazul în care nu aţi observat tăcerea “greilor” şi nici a lui martz, observaţi cum exact după această demascare a lui martz a apărut “userul” luli_trurli, cu acelaşi stil greţos şi jenant al lui martz, de dată această şi cu “diacritice”. Martz crede că doar schimbarea formei exterioare (blana) aduce şi o schimbare de nărav. Vă propun să nu faceţi nici o analiză pe text, cel puţin deocamdată, căci le oferiţi acestor “clonaţi” posibilitatea să-şi îmbunătăţească “tehnica” de camuflare. Lăsaţi-i să se dea în spectacol, după care analizaţi intenţiile lor, motivele lor, ţintele lor, slăbiciunile lor, mizeria lor lăuntrică. Cei mizerabili, cu o orientare şi înclinaţie către rău şi caracter animalic sunt de cele mai multe ori şi prefăcuţi, însă când ei se simt “apăraţi” de starea de anonimat, îşi dau în petec şi scot totul la suprafaţă. Lăsaţi-i să se dea de gol şi victoria Adevărului va fi şi mai triumfătoare, chiar dacă va mai dura un timp până se va împlini. “Adevărul iese la suprafaţă în cele din urmă” … Deci până şi acest proverb ne îndeamnă la răbdare prin acest … “în cele din urmă” …. Lorelei, de atât de mult timp cât ai petrecut cu aceşti mizerabili, ai preluat fără să ştii şi să vrei rezonanţa lor, tendinţa lor, “direcţia energiilor şi intenţiilor” lor. Trist că nu-ţi dai seama, mai ales când ei te folosesc şi te manipulează să intri în subiecte unde ei au interes şi pot scoate un “beneficiu” de acolo şi din scăpările tale omeneşti. Intenţia ta e bună, dar mai sunt şi scăpări, pe care aceşti mizerabili lupi rapaci le folosesc împotriva ta şi mai ales a lui Grig, ţinta lor supremă. Atacul lor împotriva MISA este doar de faţadă şi secundar, căci ei speră că dacă nu va mai exista o şcoală spirituală învăţătura şi energia Adevărului nu va mai ajunge la oameni şi în felul acesta acoliţii vor putea controla şi supune în continuare umanitatea. Aceştia fie nu au aflat, fie nu au luat în seamă, fie sunt extrem de înfricoşaţi de perspectiva autenticităţii următorului articol pe care îl voi posta aici (următorul comentariu). Dacă vi se pare interesant sau demn de studiat, copiaţi-l pe calculatorul vostru, căci “felinele” şi rapcea şterg mesajele care aduc ceva opus valului şi tendinţei demersurilor lor furibunde. Multe mesaje de acest tip au dispărut, aşa, pe sestache (şterse după mai multe zile sau săptămâni din momentul în care au fost scrise şi nimeni nu mai activa în acele topice, pentru a sesiza dispariţia lor), de pe acest blog aşa zis “al adevărului”. rapcea e capul răutăţilor sau e pur şi simplu manipulat şi prostit pe la spate de cei care se ocupă în numele lui de partea aşa zis “tehnică” a blogului. Tăcerea lui rapcea în direcţia asta ne va arata dacă este sau nu şi el complice la ştergerea acelor adevăruri nedorite de către el şi clica lui. Să vedeţi ce explicaţii “savante” vor oferi la această demascare. Acoliţii cred că în MISA există sau pot exista spirite înalte venite la chemarea divină şi că aici ei se pot retrezi spiritual, ajungând să fie ceea ce au fost încă de dinainte de întruparea lor în lumea fizică, motiv pentru care se urmăreşte distrugerea “incubatorului” pentru a nu mai ieşi pui din acele ouă, analogic vorbind. În realitate însă, cu cât presiunea acoliţilor e mai mare şi ei urmăresc să “strângă” laţul în jurul unei învăţături spirituale, zicând ei, să ajungă la cât mai puţini oameni, cu atât mai puternică va fi presiunea cu care învăţătura va “exploda” în cei aleşi, chiar şi fără ca aceştia să urmeze o cale, sau să se integreze într-un grup spiritual. Fără să ştie, acoliţii fac un serviciu Adevărului, căci demersurile lor mârşave fac ca energia Adevărului să fie focalizată special către “cei puţini”, “cei aleşi”, către acele puţine “ouă” care conţin acei rari pui ce au disponibilitate de a reuşi să iasă din “găoace” şi şi crească mari. De către cine aleşi însă ? Aleşi evident tocmai de acest Adevăr, care ştie Singur la cine şi când să se ducă şi să-l “atingă” şi să-l trezească şi să-l transforme spiritual. Dacă am face o analogie şi am considera Adevărul şi energia sa precum o cantitate anume de vin, iar oamenii aflaţi pe o cale spirituală burdufurile pentru vin, sesizăm cum prin micşorarea numărului de burdufuri se va atrage o cantitate de vin mai mare în burdufurile rămase disponibile. Această cantitate de Adevăr, sau influenţa rezonanţei Sale se măreşte pe măsură ce planeta Terra intră şi mai mult sub influenţa divină benefică a centurii fotonice şi a Maharajahului Soare al Universului. Este inevitabilă această situaţie, căci ea este ciclică, la fiecare aproximativ 24.000 de ani, cât durează o rotaţie, un “an” cosmic (vezi ciclurile cosmice MAHA YUGA despre care a relatat şi Yukteshwar). Nici măcar ateii sau ştiinţa materialistă nu poate nega această rotaţie şi ciclicitate a “anotimpurilor” cosmice, cum nu o pot nega şi pe cea din sistemul nostru solar (cele 4 anotimpuri cunoscute). Aşa zisa centură fotonică conţine acel tip de energie ce este aidoma celei prezente în pilda (analogia) lui Iisus în care se vorbeşte de cele 10 fecioare. 5 dintre ele, mai înţelepte, au strâns (adică au practicat tehnici spirituale vii) în ulciorul lor uleiul necesar la venirea MIRELUI (Iisus). Exact despre acest “ulei” este vorba şi în ambianţa subtilă a planetei şi a grupurilor spirituale autentice. 5 fecioare au fost leneşe, inerte, inconştiente şi delăsătoare şi s-au dedat activităţilor lumeşti, crezând că va fi timp suficient pentru altă dată, timp în care să strângă ulei în candelă (energia specifică esenţei adevărului în candelă, sau altfel spus, sufletul şi structurilor lor subtile) vor rămâne pe dinafară. Trierea sufletelor este “la sânge” şi acoliţii “ajută” şi ei la această triere şi cernere a lor. Este cunoscut că prin intermediul lui satana apar testele şi încercările spirituale, aşa că priviţi atent către cei care vă “testează” şi vă vor “binele”. Pentru cei proşti sau rău intenţionaţi care fie nu vor înţelege analogia mea, fie vor încerca să-i modifice înţelesul, mă voi repeta cu alte cuvinte. Căile spirituale, prin intermediul unor grupuri spirituale intermediază Adevărul către o sumă de discipoli aflaţi pe acea cale, integraţi în acel grup spiritual. Esenţa, sau vibraţia cauzală a Adevărului este transmisă discipolilor funcţie de gradul de trezire spirituală al acelui grup spiritual şi/sau de cât de “vie” este acea învăţătură spirituală. “Vie” însemnând “cantitatea” de energia cauzală a Adevărului ce este conţinută de teoria şi practica ce se oferă în cadrul acelui grup spiritual. Acum 2000 de ani, Iisus a avut doar câţiva discipoli cărora le-a oferit accesul DIRECT la esenţa Adevărului, deci “vinul” Său a mers către un anume număr de “burdufuri”, un număr mic, dacă e să ne gândim doar la cei 12 apostoli, sau la cei alţi câţiva care mai mergeau alături de El. Astfel “cantitatea” de Adevăr ce a fost “turnată”, indiferent de cât de mare sau mică a fost ea, a îmbăiat aurele şi conştiinţa câtorva “burdufuri” (discipoli). În zilele noastre, Grig, în compasiunea sa, a permis ca să aibe acces la această sursă a Adevărului toţi (indiferent de karma lor, de nivelul lor, orientarea lor spirituală, etc) de cei care au ales să vină către el şi către MISA, aşa cum este prezentata aceasta situaţia in pilda lui Iisus, pilda prin care erau invitaţi la masa festiva a stăpânului cei ce meritau aceasta, dar in cele din urma au ajuns la acea masa DOAR cei care au răspuns invitaţiei, chiar si acei aşa zis nepregătiţi, a căror karma sau merite nu era tocmai cea mai potrivită unui astfel de festin, dovada fiind şi caracterul ceva mai josnic sau nedemn al unora din grup, caracter care însă a ieşit multi mai evident la multi la iveala după ce ei au părăsit MISA, iar alţii probabil îl mai au si acum, cat inca mai sunt acolo, insa au şansa sa se transforme in cele din urma si sa devina si ei la fel de meritoşi ca si alte spirite demne de gratia divina a “festinului spiritual” la care au fost invitată. Din acest motiv, a existat o formă ceva mai “diluată” a esenţei Adevărului care îmbăia întreg egregorul MISA, dar focalizată asupra acelor care la rândul lor se focalizau pe practica spirituală, adică trezirea (prin rezonanţă) Adevărului în fiinţa şi conştiinţa lor. Odată cu “scuturarea” copacului de către acoliţi, au început să “cadă” primele fructe: cele insuficient crescute, cele putrede, cele mănate, cele ce nu aveau o legătură strânsă şi puternică cu esenţa vie a copacului, etc. Astfel fructele rămase beneficiază în continuare de esenţă, ba mai mult decât înainte, căci ce nu le-a doborât (din copac), le-a întărit (legătura cu copacul, cu esenţa sa, Adevărul). “Cantitatea” suplimentară de esenţă le-a “întărit”, dar şi testul pe care l-au depăşit, l-au trecut cu bine. Ce s-a întâmplat cu unele fructe sau crăci care s-au desprins de copac ? Folosiţi această analogie să înţelegeţi cam ce se petrece. Sigur unele fructe sau crengi au crezut şi cred că pot constitui ele însele un “copac”, că are sau va prinde singure rădăcini, că vor putea face uşor ce făceau înainte, adică să hrănească fructele care erau pe creanga aceea, dar pas cu pas atât ei cât mai ales fructele rămase pe acea cracă sesizează că încep să nu mai aibe acces la esenţă, la ceea ce iniţial venea din şi prin legătura cu copacul. Majoritatea însă se ţin băţoase, pline de orgoliu şi îngâmfare, nesesizând cum fructele încep să se scofâlcească precum fructele confiate, sau cum crăcile să putrezească şi usuce la interior, chiar dacă la exterior parcă parcă îşi mai păstrează o aparentă formă, aparent asemănătoare cu cea de dinainte, când erau ataşate copacului. Ce se petrece însă cu unele fructe care cad pe pământ ? Putrezesc şi fac viermi, sau altfel spus, se transformă în viermi, iar viermii nemaiavând ce să mănânce, atacă copacul din care iniţial au provenit. Iată esenţa şi natura VIERMILOR care atacă MISA (copacul) şi pe Grig (esenţa copacului). Urmând firul logic al acestei prezentări, cât şi campania colosal de mare (ca durată – de dinainte de vremea post comunistă -, ca furie – modul nedemn şi nedrept şi abuziv în care s-a făcut această înainte de 89 şi după -, ca şi resurse alocate – milioane de euro investiţi în activităţi de denigrarea şi distrugerea grupului şi a lui Grig, cât şi zecile de spioni infiltraţi în grupele de yoga din Bucureşti, din diferitele oraşe ale ţării şi din afara ţării – şi trepăduşi ce lucrează la aceasta – logistica care implică fonduri, aparatură şi oameni specializaţi pe diferite funcţii şi meserii de spionaj şi contraspionaj – , ca domeniu de acoperire – spiritual, politic, educaţie, etc – cât şi ca arie de împânzire – România cu N oraşe, ţările în care există filiale ale MISA – etc etc etc, cei treji pot realiza fie şi indirect, de ce se poate considera acum la nivelul întregii planete că MISA şi Grig sunt cele mai înalte şi mai directe forme de accesare a esenţei divine a Adevărului şi acest fapt e cunoscut şi de către acoliţi şi stăpânii lor din umbră, motiv pentru care aceşti acoliţi atacă furibund MISA şi pe Grig. Prin comparaţie cu această deducţie logică, prezint mai jos şi viziunea unui cursant MISA. Cine are ochi de văzut să vadă…. Botezatorul says: 23/02/2012 at 01:39 “Dar fiindca nici eu nu sunt un diamant pur si nepatat ca sa-mi permit sa fac la fel, ma simt totusi indreptatit ca toti ceilalti colegi ai mei sa fac o marturisire sincera a unui eveniment major din viata mea spirituala, care nu e singurul de acest gen si pe care doresc ca Simona si ceilalti rataciti… sa-l ia in considerare cat se poate de serios. Am hotarat sa fac aceasta relatare la insistentele unei prietene dragi mie, care m-a convins ca aceasta ar face un mare bine tuturor acelora care se mai indoiesc inca de autenticitatea acestei scoli, de Grieg si de misiunea sa spirituala. Am sa incep amintindu-va ca aceasta s-a petrecut cu doar cativa ani in urma, in camera din ashramul unde m-am retras pentru o izolare de 24 de ore, in vederea meditatiei de Anul Nou ce urma la cateva zile. Neavand un tapas sau subiect anume pentru meditatie… am ales mai in gluma mai in serios sa vad si eu cum arata ingerul meu pazitor. De ce am avut aceasta idee nu va pot spune, insa cum nimic nu este intamplator am dat curs ideii si m-am asezat linistit in meditatie, urmarind cu putere sa vad ceva sau sa simt cum ar fi aceasta legatura cu ingerul meu pazitor. Am privit in treacat ceasul desteptator din fata mea, care indica o ora tarzie din noapte si am inchis ochii focalizat pe subiectul mai sus amintit. Nu stiu cat timp a trecut de-atunci, dar de la inceput am simtit o stare de liniste interioara si o focalizare mentala cum numai in preajma lui Grieg mai simtit cateodata, si am simtit cum ma duc cu totul intr-un fel de topire a fiintei mele, contorsionandu-ma cu tot corpul. Am deschis ochii si am observat ca nu cazusem si ca eram inca drept in pozitia initiala meditatiei… apoi am inchis din nou ochii, fara ca sa pierd starea profunda de absorbtie si liniste interioara, stare pe care acum o retraiesc la fel de viu ca si atunci. Nu stiu cand sau cum s-a petrecut aceasta trecere subtila, fiindca am simtit cum constiinta mi se pierde incetul cu incetul de parca eram amortit la pragul dintre somn si veghe, cand nimic nu mai este clar, si cred ca am si atipit pentru cateva clipe, insa am revenit repede si gradat in starea de constienta, insa de aceasta data ma aflam intr-un plan subtil care incetul cu incetul devenea tot mai clar, coerent si real pentru mine. Arata ca un luminis de munte scaldat in razele stralucitoare ale unei lumini diafane, alta decat cea a soarelui nostru, unde eram singur asezat pe o piatra mai mare, curios sa privesc insetat toate acele frumuseti pe care ochii mintii imi fusesera dat sa vad. Am realizat ca din spatele meu se apropiau niste fiinte ca si mine, erau trei la numar, care s-au asezat langa mine, in partea stanga, si i-am intrebat firesc unde ma aflam. Unul dintre acestia mi-a raspuns privindu-ma in ochi cu o blandete atat de vie si familiara, ca sunt intr-un loc minunat si m-a indemnat sa privesc in jur ca sa ma conving. Mi-am dat seama ca eu nu rostisem cuvinte cu acesta, iar intrebarea mea s-a adresat mental, desi am auzit-o ca si cum as fi rostit-o cu voce tare, iar raspunsul sau a venit la fel, telepatic, fara a rosti cuvinte, lucru care m-a facut foarte curios, dar linistit in acelasi timp. Ii simteam pe acesti oameni la fel cum m-as simti pe mine in clipele de singuratate, adica foarte apropiati de tot ce eu insemn ca fiinta, si nu mi-am facut niciodata ginduri sa-i intreb cine sunt ei. Parca ii cunosteam dintotdeauna, desi nu-i mai vazusem niciodata. Apoi ei m-au intrebat la fel… tot in gand, daca vreau sa mergem impreuna? M-am ridicat de pe acea piatra si i-am urmat. Mergeau cu totii in stanga mea, intr-o oarecare ordine, iar cel cu care vorbisem era cel mai aproape de mine pe tot parcursul, iar ceilalti doi stateau in spatele sau urmandu-l ca o umbra si pareau ca-i sunt acestuia un fel de servitori, dupa faptul ca mergeau mereu cu foarte putin in urma lui. Am ajuns la un moment dat la marginea unui camp imens unde am vazut o holda de grau uniform de inalta si matasoasa, care se unduia in bataia unui vant pe care eu nu-l simteam sa bata acolo, iar cerul era atat de violet parca era noapte, insa totusi exista o lumina care facea cu putinta sa vad totul pana departe ca si ziua. Cautati sa intelegeti aceste lucruri asa cum puteti fiecare, fiindca nu stiu cum anume sa descriu toate aceste viziuni altfel. La un moment dat privind acel lan de grau am observat cum deodata toate acele spice nu erau altceva decat o mare imensa de Ingeri… Toti imbracati intr-un vesmant sub forma de ie taraneasca pana deasupra genunchilor, fara guler, cu maneci largi si foarte albe. Ma uitam nesaturandu-ma la aceste entitati, cat de numeroase erau… aproape ca nu vedeam orizontul acelui lan de Ingeri… si toti ma priveau cu ochii blanzi si atenti la mine, parca asteptand sa le spun eu ceva. Aveam un sentiment de jena si rusine, stiind ca eu nu am meritul sa fiu atat de bine primit de aceste fiinte sublime, vazandu-ma pe mine insumi asa cum sunt de fapt in viata de zi cu zi, in tot ceea ce faceam. Am avut mereu sentimentul ca mi se atribuie o atentie exagerata din partea tuturor celor prezenti acolo si nu intelegeam care e meritul meu la toate acestea. La un moment dat la orizontul intunecat si violet apareau un fel de lumini alternante, ca luminile unui fulger puternic din departare, care deveneau tot mai evidente ca intensitate cu cat priveam mai atent la acea distanta. Din acel moment cu cat ma focalizam mai atent sa inteleg ce se petrecea de fapt cu acea lumina, care parca trecea de la dreapta la stanga orizontului acelui lan de Ingeri in adancime, simteam o stare de iubire atat de profunda si evidenta care ma sufoca putin cate putin, facandu-ma sa ard interior intr-un foc mistuitor si deosebit de placut si euforizant. Imi venea sa plang de Dor, simteam o chemare cum nu va puteti imagina, catre cineva sau ceva de care ma simteam atras irezistibil si pe care nu-l puteam deslusi in acea dimensiune de un violet total. In acelasi timp toata acea mare de Ingeri a cazut la pamant cu fata in jos, ca in postura Yoga Mudra pe care o cunoastem cu totii, ramanand asa pana ce acea lumina a trecut de tot, pierzandu-se in orizontul intunecat violet si vizibil luminat totodata. Odata trecand acea lumina ca un glob imens de foc, am inceput sa simt cum acea stare sfasietoare de iubire care ma coplesise total se estompa acum gradat, lasandu-mi senzatia ca revin cu picioarele pe pamant, un pamant cu care eram obisnuit din viata de zi cu zi. Ingerii s-au ridicat de la pamant reluandu-si cu totii aceeasi pozitie in picioare, cu ochii atintiti catre mine, parca asteptand cu mare nerabdare sa le spun ceva sau sa le cer sa faca ceva pentru mine, la fel ca inainte, ca si cum nimic nu s-ar fi petrecut. Ma priveau cu aceeasi uimire si dorinta de a ma servi. Aveam sentimentul clar ca toti ar fi facut instantaneu orice le-as fi cerut, doar ca sa-mi fac mie placere, lucru care m-a induiosat profund si total, dar simteam ca au totusi prea multa consideratie pentru o fiinta ca mine si ma gandeam la cei pe care scoala noastra ii socotea ca fiind cu Sinele revelat precum Claudiu, Costel… si altii care au facut eforturi spirituale serioase si aveau intr-adevar meritul sa fie acolo si nu eu. Am simtit atunci ca puteam vorbi si cu ei din priviri si raspunsurile veneau tot mental, desi aveam falsa senzatie ca vorbim cu voce tare. Am observat insa abia acum ca cele trei fiinte care ma insoteau si care stateau linistite in stanga mea nu se culcasera la pamant cand toti ceilalti o facusera, si am intrebat de ce a fost necesar acest lucru din partea acelei multimi necuprinse de Ingeri? Am intrebat totodata pe cel mai mare in ierarhie dintre cei care ma insoteau ce era acea vapaie de foc care trecuse la orizont si care desi fusese atat de departe de mine o simtisem ca si cum m-ar fi aprins fizic cu flacara ei vie de Dor si iubire coplesitoare, sufocant de intensa si transcendenta in acelasi timp, moment in care doar dorinta ego-ului de a nu muri cred ca m-a facut sa lupt din rasputeri sa-mi pastrez viata!!! …si sa nu ma duc acolo unde acea iubire coplesitoare ma atragea intr-un mod total si irezistibil. Atunci cel de langa mine, singurul de altfel care imi raspundea la intrebari, pe care nu stiam cum sa-l numesc, mi-a raspuns atunci compasiv daca nu am recunoscut cumva acea sfera de lumina si vapaie de foc? M-am gandit intr-o fractiune de secunda la o multime de lucruri, sfinti, si alte fenomene si chiar la Dumnezeu, insa nu am stiut ce sa raspund acestuia. Apoi el m-a intrebat din nou, privindu-ma fix in ochi cu aceeasi blandete constanta si patrunzatoare, daca nu am simtit ce era acel fenomen pe care l-am simtit cu totii… Am raspuns ca nu stiu, la care acesta cu o oarecare parere de compasiune mi-a raspuns ca: – Era Grieg, maestrul tau. – Cum, tu nu l-ai recunoscut? Aveam acum senzatia clara ca asa era. Si tot ce-am putut sa mai fac a fost sa izbucnesc in lacrimi, cu toata fiinta mea, plangand cat ma tineau puterile la cat de nesimtit am putut sa fiu, desi aveam o banuiala certa ca ar putea fi asa, dar nu credeam ca Grieg ar putea fi chiar acolo, atunci. Am simtit ca se sfasie carnea pe mine de rusine in fata acelor fiinte si fata de mine insami si de tot ceea ce insemnam eu pana in acel moment, neputand sa-mi iert gafa facuta. Am simtit ca am pierdut ceva esential fara de care viata mea nu mai are rost atat de puternic, era sentimentul remuscarii mele, desi nu pierdusem practic nimic in realitate, decat o karma cumplita de ignoranta pe care tot Grieg prin gratia sa mi-a ars-o cu acea ocazie si nu numai. M-am linistit, mangaiat de atingerea mainii celui care ma insotea, si am avut din nou sentimentul ca m-am regasit in Sine asa cum fusesem pana atunci, fiindca daca as mai fi continuat sa plang cred ca as fi facut-o pana m-as fi sfarsit si tot nu ar fi fost de-ajuns fata de pierderea imensa a sufletului meu, care s-a simtit atunci mai vinovat decat oricand altcandva. Imi venea greu sa cred ca am putut face o astfel de eroare, eu care ma simteam atat de aproape de maestrul meu acasa in ashram, credeam ca-l iubesc si ii simt prezenta oriunde m-as fi aflat si ca nu facusem nimic de care EL sa fie nemultumit in ceea ce ma priveste. Si acum iata cat de putin il simteam, desi aveam sentimentul clar ca daca as fi spus ca e Grieg acela as fi fost atat de aproape de adevar, dar am ratat. Am intrebat atunci pe cel de langa mine, de ce Ingerii s-au aruncat cu totii la pamant in tot acel timp cat Grieg a trecut pe-acolo? El mi-a raspuns cu aceeasi blandete covarsitoare, telepatic desigur, ca Ingerii nu-l puteau privi direct, deoarece lumina lui i-ar fi parjolit instantaneu!!! Cum asa si de ce pe mine, care m-am uitat la el tot timpul in zare pana cand a disparut acea vapaie de foc si lumina in orizont, nu m-a parjolit? Raspunsul a venit ca un fulger care m-a lovit in cel mai adanc for interior al fiintei mele; am privit atent ochii celui ce-mi vorbea si am zarit o usoara urma de tristete pe care nu si-o putea ascunde si mi-a spus atunci simplu si foarte direct : – Pentru ca TU esti al lui!, a venit raspunsul acelei fiinte care ma privea fix in ochii care incepusera din nou sa mi se inunde de lacrimi si plans sfasietor. Ochii Ingerilor care ma priveau cu milioanele de mii… parca confirmau cu totii acest adevar zguduitor. Nu stiu de unde am mai gasit printre lacrimi puterea sa intreb din nou: De unde a stiu el si toti ceilalti ingeri ca eu sunt al lui asa cum mi-a spus? Atunci fiinta de langa mine, in acord cu ceilalti Ingeri care ma priveau bucurosi si compasivi fata de cumplita mea ignoranta, mi-a raspuns ca Grieg si-a insemnat energetic toti discipolii cu insemnele sau pecetile sale divine si oriunde m-as duce, in orice plan subtil, voi fi recunoscut ca si toti fratii mei spirituali ca suntem din marea Sa oaste spirituala. Am intrebat de ce pe pamant fiind de atatea ori langa Grieg, nu am simtit atat de puternic acea stare ca acum cand El trecea sub forma de vapaie de foc? Ingerul mi-a raspuns cu tristete ca asta e rolul carnii… [adica al trupului fizic], care trup daca nu este suficient de bine purificat impreuna cu celelalte corpuri subtile, fac ca impresiile astrale pe care le primim astfel sa fie foarte mult diminuate ca intensitate, si i-am dat din nou dreptate. Asa era! Mi-a spus de asemenea ca noi avem o misiune foarte dificila pe pamant si suntem un mare numar dintre noi fiinte cu totul speciale pe care Grieg le-a cunoscut si le-a adunat din toate lumile, acum si aici pe pamant, pentru realizarea cu succes a acestei misiuni deosebit de importante, cu repercusiuni pentru intreaga manifestare. Si pentru acest privilegiu de a-l avea pe Grieg ca maestru si parinte spiritual, toate fiintele Luminii sunt gata oricand sa ne ajute sarindu-ne in ajutor la nevoie, daca le-o vom cere. Si asta doar din dragoste pentru Grieg, au spus ei, si am simtit totusi o usoara urma voalata de ceva ce eu as fi numit invidie fata de acest imens privilegiu pe care noi il avem fata de ei, desi nu pot spune ca invidia este ceea ce am avut atunci sentimentul ca percep… Am inteles tot de la acel inger, care nu putea fi altcineva decat ingerul meu pazitor, ca nimeni nu ar indrazni sa ne ignore ajutorul sau sa ne faca vreun rau cat de mic, atat timp cat purtam insemnele divine ale maestrului nostru in aura. Pentru aceasta onoare, care lor li s-a facut prin aparitia mea acolo, ei sunt gata sa faca tot ce le-as putea cere numai ca sa faca si ei ceva, dintr-o imensa dragoste maestrului nostru Grieg, onorati ca de aceasta data le-a oferit aceasta gratie si ca maestrul nostru Grieg este cunoscut si respectat, dupa cum spunea acest Inger, in toate ierarhiile ceresti si de catre toate fiintele luminii, pana la Dumnezeu insusi. Imaginati-va cu totii, dupa cum puteti fiecare, ce stare si ce emotie teribila m-a cuprins auzind toate aceste relatari de la Ingerii care ma insoteau si confirmate de sutele de milioane de ochi vii si patrunzatori, plini de blandete si compasiune a acelei gigantice adunari de Ingeri albi. Am privit cu multa seriozitate cele spuse de Inger si am realizat ca, desi eu credeam intr-un mod realmente omenesc toate acestea, ele au devenit acum pentru mine certitudini de o importanta covarsitoare si de o profunzime ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Mi-am luat ramas bun de la marea aceea imensa de Ingeri si am plecat pe alt drum impreuna cu Ingerii mei, pana am ajuns intr-o poienita luminata zglobiu de razele unui soare pamantesc de aceasta data. In mijlocul ei se afla o groapa imensa ca diametru si deosebit de adanca, peste care trebuia sa trecem in zbor ca sa ne putem desfasura mai departe calatoria. Ingerul a spus sa zburam si au inceput cu totii sa se ridice in aer de la pamant, si eu de asemenea am facut cu mare usurinta acest lucru care mi se parea cat se poate de firesc si familiar, si iata ca acum ne aflam deasupra prapastiei zburand si odata trecand dincolo am revenit pe pamant indreptandu-ne spre unul din malurile sale. Am privit in adancime cu totii, observam ca pe masura ce ne uitam in jos vedeam parca mai multe poienite identice sub noi, succesive, dar mult mai intunecate ca aceea in care ne aflam si cu maluri asemanatoare la fiecare dintre planurile care se continuau in jos asemenea celui in care ne aflam. Mi-am pus atunci intrebarea fireasca, cat de adanca poate fi aceasta gaura si unde duce ea, recunoscand interior ca mintea m-a dus instantaneu la o asemanare cu ceea ce se numea iadul, desi nimic nu arata ca in descrierile specifice acestuia. Instantaneu am exclamat un cuvant pe care l-am regretat multa vreme dupa aceea: – Ce Nasol … am spus eu, sa cazi aici… Si instantantaneu am cazut in acea prapastie. Am cautat cu disperare in acea cadere libera sa incep sa levitez, ca atunci cand am facut-o cu cei trei ingeri, ca sa ma ridic deasupra, dar simteam ca mecanismul acum nu mai functiona. Ma uitam agonizat in sus simtind cum ma duc la fund, cautand ajutor de la cei trei Ingeri care ma prive-au de deasupra prapastiei, ca si cum ar fi vrut sa faca ceva sa ma salveze, privindu-ma insa acum neputinciosi, cu ochi tristi, cum ma duc in afund. Nu intelegeam de ce nu ma ajutau sa ma scoata de-acolo, iar raspunsul a venit din partea celui ce-mi vorbea, instantaneu: Datorita tie se petrece asta, tu ai ales singur si nu putem face nimic impotriva vointei tale liber consimtite, fiindca ai folosit acel cuvant a carui rezonanta nu apartine acestei lumi si te conduce acum spre abisurile de unde el provine. Va dati seama ce lectie teribila a aspectului de «rezonanta» mi-a fost dat sa traiesc, dandu-mi abia acum seama cu adevarat ce mare insemnatate au cuvintele pe care le rostim, de cele mai multe ori indiferenti, la consecintele pe care acestea le pot avea in mod direct asupra naturii noastre profunde interioare. Doar pentru faptul ca suntem in acest trup fizic si nu simtim aceste consecinte, ele nu inseamna ca nu actioneaza asupra noastra, acest lucru facandu-se simtit mai cu seama prin gandurile care incep sa ne vina in minte de nicaieri, nu intotdeauna justificate sau inaltatoare. Daca cineva se poate indoi de cele relatate aici, il asigur cu mana pe inima ca poate oricand sa ceara confirmarea lui Grieg despre aceasta descriere si traire pe care am avut-o si o retraiesc de fiecare data la fel de intens si real ca si atunci, si pe care nu am avut ocazia, ca multe alte astfel de relatari, sa i le aduc la cunostiinta pentru a le confirma autenticitatea, dar va rog pe voi sa o faceti daca aveti incertitudini, fiindca eu unul nu am nici una. Sunt multe persoane care ma cunosc si pot confirma ca aceasta am trait-o si am spus-o si unora dintre ei, atunci cand s-a petrecut, si daca-si mai amintesc nu se poate sa nu recunoasca cele atunci relatate, asa cum o fac si aici. In acel moment de plina cadere, desi ma afundam vertiginos in haul negru privind la Ingerii care se uitau neputinciosi la mine cu o profunda tristete, simteam cum gandurile si starea mea interioara se degradau simtitor si simteam chiar un rau fizic dureros in tot corpul. Am aterizat pe o pajiste asemanatoare, dar intunecoasa, unde pamantul era umed si mirosea putermic a ranced si a mucegai. Corpul ma durea acum fizic vorbind si aveam o stare de deznadejde si regret care simteam cum se amplifica din ce in ce mai tare in mintea si sufletul meu. Am privit in sus cautand sa vad pe Ingerii care ma insoteau si abia mai zaream gura luminata de deasupra. M-a cuprins o teama si-un regret atat de profund pentru aceasta nesabuinta pe care o facusem incat m-am indreptat cu toata fiinta catre Dumnezeu si catre Grieg, si am avut inspiratia instantanee sa rostesc in gand cu putere ca imi promit mie insami si lui Dumnezeu ca nu voi mai permite ca acest lucru sa se mai petreaca vreodata si ca voi fi pe viitor foarte atent la tot ceea ce voi spune de-atunci inainte. Ca prin farmec durerea fizica a incetat si mintea s-a limpezit, o bucurie fara margini inflorea din nou in sufletul meu si totodata speranta ca va fi iarasi la fel ca inainte. Am simtit ca din acel moment pot iarasi levita, spre bucuria mea si a Ingerilor care ma asteptau la suprafata cu o bucurie extraordinara pe chip. Am inceput sa zbor urcand incet spre suprafata, gandindu-ma la toate cele petrecute atat de rapid si intens. Nu-mi mai ardea nici de bucuria revederii, fiindca eram atat de miscat si interiorizat de socul viu al celor traite si mai ales de ceea ce poate sa faca un banal cuvant spus la intamplare, cu sau fara intentie. Ma gandeam, in timp ce ma ridicam in zbor la suprafata, cate astfel de cuvinte ciudate am rostit pana acum cu nemiluita de nu mai puteam tine o evidenta si ma gandeam ca oricat de mult ar vrea Grieg sa ma ajute eu eram acela care alegeam sa fac asta si sa trag apoi in mod inevitabil consecintele, in functie de karma si conjuncturile prin care aceste lucruri se mai puteau arde. Simteam cat de inutila este aceasta munca titanica de purificare pe de o parte si cum in mod inconstient cei mai multi dintre noi ne murdarim aura cu tot felul de astfel de rezonante, mereu si mereu fara-ncetare. E practic ca o balta in care ne murdarim, apoi mergem la dus unde ne spalam, apoi iarasi in balta cu noroi si tot asa… Ajuns sus laolalta cu Ingerii care ma insoteau am privit in jos cu rusine, de asta data constient de lectiile pe care acestia mi le dadusera in mod direct, si l-am auzit pe Ingerul cu care comunicam ca mi-a spus, de asta data privindu-ma in ochi, fara pic de blandete si cat se poate de serios, ca e timpul sa ma trezesc si sa fac ceea ce trebuie cu mine si cu viata mea, fiindca a venit vremea sa ma implic la modul cel mai serios in aceasta misiune spirituala in care sunt angrenat impreuna cu ceilalti frati spirituali, fiindca misiunea maestrului nostru este deosebit de dificila si are mare nevoie de noi pentru a o realiza cu succes. Mi-a spus de asemenea sa spun tuturor acelora dintre noi ca nu mai e timp de pierdut deloc si daca aceasta misiune spirituala pe care Grieg si-a asumat-o va esua, repercusiunile ei vor avea ecouri profunde in toata manifestarea si nici ei nu vor mai putea face nimic, fiind sortiti pieirii. Nu am putut sa realizez chiar in cele mai profunde detalii ceea ce avea Ingerul sa zica cu aceasta pieire a acelor planuri in care ne aflam, insa un lucru a fost cert: ca nu e de glumit si ca nu mai este timp de pierdut in ceea ce ma si ne priveste. Apoi am simtit ca este timpul sa ne despartim si sa ma intorc in corpul meu din camera de ashram, in care eram intr-o postura de meditatie. Stiam acest lucru cu luciditate. Eram de-acum dintr-o data atat de constient de faptul ca eram si acolo si aici pe pamant in acelasi timp, incat am deschis ochii si am vazut camera asa cum era ea, apoi i-am inchis din nou si am reintrat la loc in acel plan si apoi la fel de cateva ori pana cand am hotarat sa ma intorc in corp, multumind din suflet cu lacrimi in ochi celor trei care m-au ajutat sa realizez astfel de lectii simple la prima vedere, dar de o profunzime atat de socanta si reala incat am ramas marcat pentru foarte multa vreme si chiar am urmarit o lunga perioada de timp sa-mi respect promisiunea facuta atunci. Insa nu am reusit din pacate prea multa vreme, reluandu-mi din nou uratele obisnuinte, astfel ca nu pot sa spun acum ca sunt mai bun ca altii, atat doar ca nu mi-as permite sa afirm atatea lucruri grele si urate la adresa celui cu adevarat curat si spiritual dintre noi care este maestrul spiritual.”

Mesaje : 2 Data de inscriere : 17/01/2012 Varsta : 55

Luli truli

"Iisus e mort de 2000 de ani."

Isus e VIU !

» O noua provocare pentru cei de la MISA: Vreti ca ADEVARUL despre MISA sa TRIUMFE ? Veniti sa il sustineti cu ARGUMENTE !
» Scrisoare deschisă către Gregorian Bivolaru și Mihai Stoian, liderii școlii de yoga MISA
» Adevărul despre “victoria” MISA-ei împotriva Ceciliei Tiz – yogaesoteric dezinformează mai ceva decât Pravda
» Nu există evoluţie spirituală prin frică ! Despre drama cutremuratoare a yoghinilor din ashramurile MISA